Nicolae Ceausescu General Trage Cu Arcul in CoreeaIon Mihai PacepaNicolae Ceausescu Minerul de Onoare Nicolae Plesita Generalul securitatii

Generalul (r) Nicolae Plesita a facut vineri in fata procurorilor militari dezvaluiri socante despre legaturile lui Nicolae Ceausescu cu grupari teroriste puternice, care au actionat in intreaga lume. Plesita este cel care i-a luat locul lui Ion Mihai Pacepa la conducerea spionajului romanesc. El a fost audiat de procurorii militari intr-un dosar complex care priveste tentativele regimului comunist de a reduce la tacere disidentii romani din Occident prin intermediul unor mercenari celebri, precum teroristul international Carlos „Sacalul”. Urmarirea penala pe numele lui Plesita a inceput in 1997, a fost intrerupta intre 2000 si 2004 si redeschisa in urma cu citeva luni.
Astazi, generalul Plesita locuieste in judetul Arges, are 76 de ani, se sprijina intr-un baston, ca urmare a unor operatii suferite la ambele picioare, are o Dacie 1300 din 1982 si sustine ca nu poseda o „avere de baron PSD”. La prima vedere, pare un personaj prozaic. In spatele aparentelor insa se ascunde fostul sef „calit” al unui serviciu de spionaj, care le reaminteste din cind in cind anchetatorilor sai: „Eu va voi raspunde la intrebari, va voi spune multe, dar niciodata altceva decit voi vrea eu”. Cu un vocabular deocheat, plin de sarcasm si mindru de vremea in care taia si spinzura in hatisurile spionajului romanesc, cu „bratara de la Nixon” la incheietura miinii drepte si plin de sine pentru ca a fost decorat „de insusi Charles de Gaulle si nu de o anonima de la Ambasada Frantei de la Bucuresti”, asa s-a prezentat generalul Plesita in fata procurorilor militari.

Intr-o forma de zile mari, Nicolae Plesita a sosit la Parchetul General imbracat elegant, intr-un costum de culoare bej, batista la piept si purtind o camasa asortata. Intr-un acces de buna dispozitie si grandomanie, el nu a rezistat tentatiei de a epata si a tinut sa isi etaleze bratara din aur masiv, de la mina dreapta, daruita cu peste 30 de ani in urma de presedintele american Richard Nixon. Potrivit unor surse apropiate anchetatorilor, starea buna de spirit a generalului s-a mentinut si in biroul procurorilor, unde acesta a vorbit pe un ton cit se poate de „colorat”, punctindu-si declaratiile cu o serie de picanterii din viata cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. De altfel, potrivit acelorasi surse, pe tot parcursul interogatoriului, fostul sef al spionajului ceausist a presarat cu glume aproape fiecare episod relatat si i-a avertizat pe anchetatori ca au de-a face un un personaj deloc naiv „care are la activ o experienta de 42 de ani in razboiul informatiilor si contrainformatiilor”.

Audierea generalului a durat mai bine de sapte ore, incheindu-se spre seara. La iesirea din Parchet, acesta a mai stat aproape o jumatate de ora de vorba cu ziaristii care il asteptau. El a sustinut ca toate acuzatiile care i se aduc acum sint „simple fleacuri”.

„Procurorii nu au dovezi, iar eu nu am pacate de natura juridica. Bineinteles, aceasta nu inseamna ca, timp de 42 de ani petrecuti in lumea spionajului, am fost un sfint sau o usa de biserica. Nici nu ai putea ramine asa ceva, oricit te-ai stradui de mult. Nu ma tem de condamnare si nu am nevoie nici de avocat. De fapt, procurorii nu au de ce sa ma mai cheme la audieri”, a declarat Plesita.

Nicolae Plesita: „Stiu cine a dat informatii despre cei trei ziaristi romani rapiti in Irak. (...) Al-Qaida a fost prezenta in Romania”

Teza potrivit careia eliberarea celor trei ziaristi romani rapiti in Irak a fost posibila in urma contributiei decisive a unui spion reactivat de serviciile de informatii romanesti a fost confirmata de Nicolae Plesita, vineri, la iesirea din Parchet. „Munca noastra din trecut este folositoare si acum, si asta s-a vazut in cazul eliberarii celor trei ostatici. Cei care au dat informatii referitoare la rapitorii ziaristilor sint oameni pe care i-am recrutat noi. Stiu cine este respectivul”, a mai adaugat Plesita. Cu toate acestea, generalul a refuzat sa ofere mai multe detalii asupra acestei chestiuni, invocind motive ce tin de posibilitatea deconspirarii unor agenti inca activi.

In legatura cu terorismul arab, Plesita mai sustine ca organizatia terorista Al-Qaida a fost prezenta si in Romania, iar „membri acesteia au transportat prin tara noastra valize intregi de arme si alte lucruri folosite in atentatele pe care le duc la indeplinire”.

Un securist despre un terorist: „Carlos era un om simpatic”

Intrebat de ziaristi care au fost legaturile sale si ale serviciului de informatii pe care l-a condus cu teroristul Carlos „Sacalul”, Nicolae Plesita a inceput prin a-si aminti cu vadita placere si, oarecum nostalgic, de persoana fostului sau „colaborator”.

„Carlos era un om simpatic, un latin de-al nostru, iar eu am fost omul de legatura al lui Ceausescu cu acest personaj care era insa numai un instrument de care s-au folosit atit dictatorul, cit si Arafat. In ciuda faptului ca i-a fost recomandat de insusi Yasser Arafat, Ceausescu nu a vrut sa discute niciodata personal cu Carlos”, a afirmat generalul.

Securistii, invidiosi pe „Sacal”. Potrivit lui Plesita, pe linga alte „utilizari” gasite „instrumentului Carlos”, cei doi conducatori urmareau sa-l captureze pe Ion Mihai Pacepa, fostul sef al spionajului romanesc fugit in SUA. „Manevra nu a reusit, intrucit „Sacalul” mi-a spus mie personal ca nu are posibilitatea de a mai organiza vreo actiune in SUA sau Europa Occidentala. Acest fapt m-a bucurat nespus. Nu numai pe mine, dar si pe ceilalti oameni din Securitate, intrucit eram invidiosi ca seful statului recurge la tot felul de mercenari, cind avea un intreg aparat de stat la dispozitie, adica Securitatea in general. Asa ca i-am raportat lui Ceausescu ca mercenarul sau nu poate pune in practica operatiunea”, a afirmat Plesita. Sursele citate ne-au povestit cum tonul lui Plesita se agrava ori de cite ori se aducea in discutie numele lui Pacepa. De altfel, intr-un acces de nervozitate, fostul „vinator” al acestuia si-a aratat deschis sentimentele nutrite fata de cel ce l-a tradat pe Ceausescu. „As fi vrut, bineinteles, sa-l prind pe Pacepa, un magar care a defectat la americani si a tradat aceasta tara. Acest om mi-a fost prieten, mi-a intrat in casa si dupa aceea s-a evaporat direct la americani. Un serviciu secret are nevoie de cel putin zece ani pentru a recruta un personaj de calibrul lui, insa americanilor le-a picat ca o para malaiata, direct in gradina”, s-a agitat Nicolae Plesita in fata procurorilor.

Totusi fostul sef al DIE a tratat drept „idiotenii” acuzatiile potrivit carora, in februarie 1981 autoritatile de la Bucuresti ar fi ordonat si finantat atentatul cu bomba de la sediul din München al postului de radio Europa Libera, actiune dusa la bun sfirsit de acelasi Carlos „Sacalul”. „Este o idiotenie sa crezi asa ceva, in conditiile in care eu aveam un buget anual de 1,5 milioane de dolari, in timp ce Europa Libera primea de la americani 80 de milioane”, a sustinut generalul.

Plesita a insistat insa pe ideea ca el si subordonatii sai au reusit sa-l tina sub un control strict pe Carlos, in conditiile in care acesta era cautat de serviciile de informatii occidentale pentru o serie de atentate si infractiuni comise pe teritoriile statelor vestice. „In relatia mea cu el (n.r. - Carlos), principiul conducator a fost acela de a-l tolera, atita timp cit nu va organiza atentate teroriste pe teritoriul Romaniei. De fapt, aceasta a fost conditia de baza a cooperarii noastre”, le-a declarat Nicolae Plesita anchetatorilor.

„Cazul Goma a fost umflat mai mult decit trebuia”, sustine Plesita. Pe numele generalului Nicolae Plesita exista si o plingere penala formulata de scriitorul Paul Goma. Potrivit acestuia, in calitatea pe care a avut-o, Plesita s-ar face vinovat de punerea la cale a asasinarii sale, prin intermediul unei scrisori-capcana. Totul se intimpla in perioada in care Goma se afla in exil la Paris. Surse judiciare ne-au relatat ca, in fata procurorilor, Plesita si-a expus propria versiune pe un ton sarcastic. Fostul sef al DIE a sustinut cu hotarire ca intregul caz „a fost umflat mai mult decit trebuia”.

„Pozitia lui Goma vizavi de regimul de la Bucuresti contravenea la acea data legilor in vigoare. Mai venea si pe fondul cutremurului din ‘77, iar Ceausescu s-a panicat putin si i-a cerut ministrului de interne Teodor Coman sa se ocupe de problema Goma. I s-au facut citeva filaje lui si anturajului din care facea parte, dupa care, stiind ca o cunostea pe Monica Lovinescu, Ceausescu a decis sa fie trimis la Paris, ca agent de influenta al Romaniei in mediul disidentilor din Franta. Si asta, dupa ce a semnat un angajament in acest sens. Eu insa nu l-am batut niciodata, asa cum speculeaza unii, ci i-am dat masina de serviciu sa mearga la aeroport si de acolo la Paris”, a mai adaugat Nicolae Plesita. De altfel, referitor la interviul acordat postului national de televiziune in care recunostea ca l-a batut si l-a tras de barba pe Goma, generalul a tinut sa clarifice si acest aspect: „Mi s-a parut provocator caracterul intrebarii lui Viorel Patrichi si, in consecinta, i-am raspuns in gluma: Da, mai! L-am batut si l-am luat de barba. (...) De fapt, eu nu l-am batut niciodata pe Paul Goma”.
---------------------------------------------------------

Epoca "Plesita" la "Centrul de Informatii Externe"(CIE) corespunde unei perioade sinistre de "caderi" si dezertari, fara precedent in spionajul romanesc. Acest lucru trebuie pus pe incompetenta crasa a lui Nicolae Plesita in materie de spionaj, ca si pe "cultivarea sefului", adica a lui Ceausescu.

In octombrie 1978 CIE avea un nou director, pe Romus Dima, ministru adjunct de Interne, un civil.

In 1980, generalul-locotenent Nicolae Plesita l-a inlocuit pe Romus Dima, pana in 29 noiembrie 1984, cand Ceausescu - satul de "gogosile" pe care i le tot turna Plesita, precum si de insuccesele in plan extern ale acestuia, care ii afectau grav imaginea externa si aspiratia de lider al statelor nealiniate, la care nazuia - l-a demis.

Plesita a fost trimis comandant al scolii de securitate Gradistea (Ilfov), la vreo 40 de km sud de Bucuresti, inlocuindu-l la conducerea CIE cu generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu, pana in decembrie 1989.

Adevarul este ca nivelul intelectual al generalului Plesita nu l-a depasit niciodata pe cel al unui "sef de post" comunal. Violent si vulgar, asa cum il stim, Plesita se "remarca" prin necunoasterea nici unei limbi straine (nici macar engleza sau franceza nu cunostea). Iar CIE se ocupa de spionaj. Actiona, asadar, in exteriorul Romaniei. Romana, si aia "vorbit", cum s-ar zice.

Putem afirma ca numirea unui individ arivist ca Plesita la conducerea CIE- esecurile grave care s-au manifestat in tot acest timp la fosta CIE- nu numai ca au afectat grav imaginea internationala pe care si-o construise cu greu Ceausescu, dar, din mai multe puncte de vedere, a fost si "inceputul sfarsitului" pentru regimul Ceausescu.

Esecurile fostei CIE in perioada "Plesita"
In octombrie 1980, procedura federala a Germaniei informa in legatura cu capturarea unui roman, acuzat de spionaj al emigratiei din Germania, in slujba CIE.

In noiembrie 1980- o luna mai tarziu- un cifrator de la Ambasada Romaniei la Viena, Florian Rotaru, fuge cu 50 de kg de documente secrete ale Ambasadei si se refugiaza in Germania Federala. Ulterior, Rotaru a fost predat CIA, cu documente cu tot.

Urmeaza, in martie, 1981, un sef de politie austriac care a fost arestat la Viena, pentru spionaj in favoarea fostei CIE.

In ianuarie 1983, un tribunal francez l-a condamnat pe Traian Munteanu-tehnician expert in calculatoare - la doi ani de inchisoare pentru spionaj. Sase luni mai tarziu, Mihai Manole, de 37 de ani, care capatase cetatenia franceza, este arestat de DST-ul francez si acuzat de spionaj industrial la o firma de constructii din Dieppe.

In august 1983, trei diplomati romani si un functionar de la Ambasada Romana de la Bruxelles sunt expulzati din Belgia, sub acuzatia de spionaj contra NATO.

Esecurile fostei CIE - conduse de Plesita - continua in 1984. Un functionar al Ambasadei Romaniei din Paris, Nicolae Iosif, este gasit mort, in fata Ambasadei, cu un pumnal langa el. Iar in octombrie 1984, un ofiter CIE, de la sectia Cifru a Ambasadei Romane din Bonn, a cerut azil politic chiar in timpul vizitei lui Ceausescu in RFG.

Cinci "diplomati" romani l-au ajutat pe "Carlos" in atentate internationale
In martie 1984, cifratorul-sef al Ambasadei Romaniei de la Washington - apoi cifrator-sef la Ambasada Romaniei la Bonn - s-a predat autoritatilor vest-germane.

Este vorba despre ofiterul CIE Constantin Constantinescu. Acesta a dezvaluit identitatea a cinci colaboratori-"diplomati" romani- care il ajutasera pe "Carlos Sacalul" in atentatele internationale.

Dan Mihoc, de 39 de ani, secretar 2 al Ambasadei Romaniei la Bonn. Constantinescu a dezvaluit autoritatilor germane ca Mihoc a organizat cu "Carlos"atentate cu colete explozive, trimise lui Paul Goma, Serban Orescu si Nicolae Penescu.

Constantin Ciobanu, de 40 de ani, angajat al Ambasadei Romaniei la Bonn, seful "recrutarilor". Constantinescu declara ca Ciobanu a pus la cale mai multe atentate, printre altele si cel contra lui Emil Georgescu, de la "Europa Libera."

Ion Constantin, de 38 de ani, secretar 3 al Ambasadei Romaniei la Bonn. A participat, alaturi de "Steve" (Weinrich), la plasarea bombei de la "Europa Libera". Potrivit marturiei lui Constantinescu, acest Ion Constantin ar fi ofiterul CIE cu nume de cod "Andrei", care a livrat lui "Carlos" bomba de la "Europa Libera".

Ioan Lupu, de 44 de ani, secretar 1 al Ambasadei Romaniei la Bonn, traducator oficial al lui Ceausescu, a participat la rapirea si apoi asasinarea unui emigrant roman.

Ion Grecu, de 40 de ani, atasatul militar al Ambasadei Romane la Bonn, planuia un atac terorist cu gaze.

Aceste dezvaluiri ale lui Constantin Constantinescu, precum si alte informatii ale BMD-ului german, au determinat expulzarea celor cinci "diplomati" romani din Germania Federala, avand in vedere "imunitatea" conferita prin statut diplomatic.

Ordin pentru uciderea lui Paul Goma si Virgil Tanase
Afacerea "Haiducu" din 1982 a aratat nu numai ca Plesita nu era capabil sa conduca fosta CIE, dar si complicatiile internationale foarte grave pe care le aveau pentru Romania esecurile sale pe plan extern, din care am mentionat doar cateva.

"Matei Pavel Haiducu" - nume real Hirsch- fiul unui inalt demnitar din Ministerul de Interne din anii '50, era ofiter CIE, pregatit sa se infiltreze in Franta, apoi, dupa ce capata - cu sprijinul discret al CIE - cetatenia franceza, Haiducu urma sa se stabileasca in Africa de Sud, ca om de afaceri "francez". Si sa treaca la actiune, potrivit instructiunilor primite de la CIE.

In 1984, dupa evenimente, Matei Pavel Haiducu a scris o carte intitulata "J'ai refuse de tuer" (Am refuzat sa ucid), aparuta la editura "Plon" de la Paris.

Cartea nu a fost tradusa in limba romana si este usor de inteles de ce: in carte, Haiducu afirma ca ordinul de a-i ucide pe Paul Goma si Virgil Tanase - scriitori romani in exil la Paris si care il deranjasera mult pe Ceausescu prin comentariile lor la "Europa Libera", "BBC", "Ici Paris"- nu provenea de la Ceausescu, ci de la Plesita (directorul CIE!). Din exces de zel fata de Ceausescu.

De altfel, intreaga cariera a lui Plesita a fost marcata de arivism. In 1958, Plesita a primit "Steaua Republicii Populare Romane", functia de capitan in Ministerul de Interne. Mai mult, ca rasplata pentru activitatea sa contra asa-ziselor "bande din munti". Este vorba de grupurile de rezistenta romaneasca, organizate in munti.

Fosti ofiteri, invatatori, studenti, simpli tarani, functionari, barbati si femei, angajati intr-un razboi anticomunist si antisovietic, care a durat din 1945 pana in 1964 (si nu pana in 1962, cum se mai sustine). Un razboi ramas necunoscut milioanelor de romani. Un razboi unic in Europa, care a adunat in munti (mai ales in Fagaras si Semenic) mii de romani, sustinuti intens de populatia satelor.

Pe care trupele de Securitate - si Plesita - i-au exterminat. Numele colonelului Arsenescu, Rizea, Uleia, sunt emblematice pentru toti cei din zona Campulung Muscel-Rucar si ii sunt bine cunoscute si "patriotului" Plesita.

In 1974, Plesita- care se ilustra mai mult in partidele de sah, pe care le "ceda", cu abilitate, lui Ceausescu- devine membru in Comisia de Cenzori, la al unsprezecelea Congres al Partidului.

Peste doi ani, in 1976, Plesita este general-maior si adjunct al Ministerului de Interne. Faptul ca Haiducu afirma - in 1984 - ca Plesita, si nu Ceausescu sta la baza ordinului de a-i asasina pe scriitorii Paul Goma si Virgil Tanase da o idee asupra gradului de arivism la care ajunsesera unele dintre cadrele de conducere ale CIE.

Nu pentru ca Ceausescu ar fi fost vreun "sfant", nici vorba. Dar Ceausescu avea suficienta experienta politica ca sa inteleaga riscurile, enorme, in caz ca misiunea esua, iar el era "expus."

"Joc operativ" contra CIE, cu acceptul lui Mitterand
In timpul presedintiei lui Valery Giscard D'Estaing, fosta CIE (pe atunci DIE) a colaborat intens cu SDECE-ul francez si cu directorul acestuia, Contele Alexandre de Marenche.

Un exemplu al colaborarii DIE (CIE) roman si SDECE-ul francez este si recunoasterea, de catre Alexandre de Marenche (Directorul spionajului francez SDECE), in "Liberation" din 1990, ca in atentatul contra Papei Ioan al II-lea (din 13 mai 1981) SDECE-ul primise informatii complete de la Ceausescu.

Si asta, cu vreo sase luni inaintea atentatului din Piata San Pietro! De Marenche a mai declarat ca SDECE-ul francez transmisese informatia la Vatican, unde - nu se stie din ce cauza (Vaticanul Rosu?) - informatia nu fusese valorificata (asupra acestui subiect, de unde avea CIE- cu sase luni inainte- informatii precise privind atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea din mai 1981, vom reveni cu

alta ocazie). Venirea la putere in Franta a socialistului Francois Mitterand a schimbat total datele problemei. Mitterand l-a numit director al DGSE (fosta SDECE) pe Pierre Marion, omul sau, si a inceput o campanie contra lui Ceausescu. Desi Ceausescu participase la finantarea campaniei electorale a lui Mitterand.

Intre CIE si DGSE-ul francez a inceput un razboi surd.
Stabilit in Franta, la Paris, pe 20 noiembrie 1977, Paul Goma continua sa scrie si sa sustina interviuri la "Europa Libera", "BBC" si "Ici Paris", contra lui Ceausescu. Un al doilea scriitor exilat, care il deranja cu comentariile sale pe Ceausescu, era Virgil Tanase.

Plesita - care aspira la postul de Ministru de Interne - ii da in sarcina lui Haiducu, la 13 ianuarie 1982, sa-i lichideze la Paris pe Paul Goma si Virgil Tanase. Pentru aceasta, Plesita ii ofera lui Haiducu o "otrava", care, turnata in bautura, provoaca infarctul. Asadar, "moarte prin cauze naturale."

Subliniem ca in cartea sa din 1984, "Am refuzat sa ucid", Haiducu dezvaluie ca ordinul de asasinare a celor doi romani exilati a parvenit de la Plesita si nu de la Ceausescu. Odata insa ajuns la Paris, Haiducu se preda DGSE-ului francez!

Pierrre Marion si DGSE concep un "joc operativ", o operatiune de "intoxicare", care sa-l compromita definitiv pe Ceausescu pe plan international.

Faza 1: Cei doi disidenti, Goma si Tanase, "dispar". In realitate, cei doi sunt "ascunsi"de DGSE si DST in provincie. "Disparitia" subita a celor doi disidenti romani starneste valva in mass-media franceza. La Bucuresti, Plesita triumfa: se si vedea ministru de Interne!

Dovedind ingeniozitate si curaj, Haiducu revine la Bucuresti. Sfatuit de Plesita, Ceausescu il decoreaza pe acesta, care se reintorsese in Romania doar pentru a-si putea "scoate" fratele.

Trec cateva luni si nu se mai aude nimic de Goma si Tanase: daca au fost ucisi, cum pretindea Plesita si, conform planului francez, intrebarea este: unde sunt trupurile celor doi?

Specialistii din CIE emit supozitia ca Haiducu a fost cel putin un agent dublu. Plesita nu vrea sa stie. Il sustine pe Haiducu si il minte pe Ceausescu ca DGSE-ul francez ar fi eliminat "trupurile" celor doi, pentru a nu se face de ras.

"Mai bine disparuti, decat ucisi, in Franta, de CIE!"
Ceausescu insa devenise banuitor. Timpul trecea si nici urma de cadavre. Faza a doua: dupa cateva luni, intr-un interviu, Mitterand lasa sa se inteleaga ca existau anumite "relatii" intre sotia lui Virgil Tanase si DST-ul francez. La Bucuresti, expertii CIE nu mai au nici un dubiu. Plesita fusese tras pe sfoara de Haiducu.

Intrebarile lui Ceausescu devin staruitoare: Ce relatii avea sotia lui Tanase cu DST?

Faza a treia: in Franta se dezvaluie public ca Haiducu se predase DGSE-ului francez de la bun inceput si ca Goma si Tanase fusesera "ascunsi" de DGST si DST, pentru a li se salva viata. "Jocul operativ" al francezilor iese astfel la iveala.

La scurt timp, Haiducu apare la televiziunea franceza si declara ca ambasadorul Romaniei la Paris, Dumitru Aninoiu, si atasatul de presa, Ion Badea, sunt agenti CIE!

Ceausescu - datorita prostiilor lui Plesita - apare in ochii opiniei publice mondiale drept un "asasin de disidenti", de tipul Jivkov (afacerea Markov si "umbrela bulgareasca"). Mitterand isi anuleaza vizita oficiala in Romania lui Ceausescu, vizita planificata, in mod "justificat."

Afacerea "Haiducu" a fost "bomboana pe coliva" profesionala a lui Plesita. La 29 noiembrie 1984, Plesita este demis si retrogradat la Scoala de Securitate Gradistea, unde ramane pana in decembrie 1989.

Dupa evenimentele din 1989, Ion Iliescu l-a reabilitat pe Plesita, fara sa tina seama de atentatele teroriste internationale la care acesta fusese partas pana atunci.

Nicolae Ceausescu obiecte de valoare

Nicolae Ceausescu Intreaga Familie

Semnatura Nicolae Ceausescu